Adormirea Maicii Domnului

ADORMIREA MAICII DOMNULUI


        Fiica a dumnezeiestilor parinti Ioachim si Ana, Maria („copil dorit” in ebraica) a fost copilul unor parinti, coplesiti de stigmatul „sterpiciunii” ce a planat asupra lor pana la adanci batraneti. In Israelul biblic, lipsa de copii era stigmatul lui Iahve pentru pacatele penitentilor. Cu sufletele cernite, Ioachim si Ana se roaga bunului Dumnezeu („Iahve” in Vechiul Testament, insemnand „Eu sunt Cel ce sunt”) sa le daruiasca copilul dorit, promitand ca de le va fi ascultata rugaciunea, acest copil va fi iafierosit slujirii lui Dumnezeu. Nu stiau ca Pronia Cereasca harazise ca Sfanta ce va naste pe Hristos Mantuitorul lumii, se va naste in casa lor.Tot prin iconomie dumnezeiasca hotarase Dumnezeu ca Ioachim si Ana sa primeasca acest dar la adanci batraneti, ca si in aceasta minune sa se arate puterea Sa dumnezeiasca.

        Iar Dumnezeu le-a daruit prunca care a impacat pe Dumnezeu cu lumea cea cazuta. Si ajunsa la varsta de trei ani, au dus-o parintii ei la Templu, spre a-si tine fagaduiala facuta lui Dumnezeu. Si fiind ea luata de preotii Templului, al caror arhiereu era Zaharia, au dus-o pe ea in Sfanta Sfintelor, acolo unde numai Arhiereul intra, si asta o data pe an.
Si a petrecut Sfanta Fecioara 12 ani in templu, hranita fiind cu hrana cereasca de insusi Arhanghelul Gavril. Si era regula ca toate fecioarele afierosite slujirii Domnului, sa paraseasca Templul la varsta de 15 ani. Dar Ioachim si Ana trecusera de mult la Domnul, asa ca la plinirea vremii, Sinedriul a incredintat-o prin logodna, Sfantului Iosif, vaduv curat, batran de ani si cu frica de Dumnezeu, spre a fi pazitor si martor al fecioriei sale. Caci singur toiagul lui Iosif , lasat impreuna cu altele in Sfanta Sfintelor, a odraslit (inverzit), aratand ca voia lui Dumnezeu este ca Sfantului Iosif sa-i fie incredintata Sfanta Facioara spre paza. Si parasind ea Sfanta Sfintelor, a urmat batranului ei protector, caci se apropiase vremea dumnezeiestii Bunei Vestiri, cand ingerul darului - Arhanghelul Gavril – o va instiinta pe Sfanta fecioara ca este aleasa Domnului de a fi umbrita de Duhul Sfant si a naste pe Fiul Sau si Mantuitorul unei lumii cazute in adincul pacatului.
        Mergand Maria in vizita la Elisabeta (si Zaharia-Arhiereul Templului), a cunoscut Elisabeta prin descoperire dumnezeiasca ca Maria poarta in pantece pe Fiul lui Dumnezeu. Si s-a mirat zicand: „Si de unde mie aceasta ca sa vina la mine Maica Domnului meu”. Cu multa smerenie ii raspune Sfanta Fecioara: „Mareste suflete al meu pe Domnul .....ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca iata de-acum ma vor ferici toate neamurile ca mi-a facut mie marire Cel Puternic. Si sfant este numele Lui.”
        Dupa ce Elisabeta naste pe Sfantul Ioan, Maria se intoarce in casa lui Iosif. Si mult s-a tulburat batranul cand a aflat ca Maria poarta in pantece prunc. Nevrand s-o vadeasca (legea ebraica pedepsea cu lapidarea pe fecioarele ce cadeau in pacat inainte de casatorie), Iosif planuieste s-o paraseasca in ascuns, luindu-si astfel asupra sa pacatul paternitatii pruncului pe care Maria il avea in pantece. Dar in cursul noptii, ingerul ii apare si-l vesteste ca Maria poarta in pintece prunc de la Duhul Sfant, prin bunavointa lui Dumnezeu. S-a bucurat batranul si a hotarit sa paraseasca acele locuri si sa mearga in Egipt, spre a-i asigura Mariei linistea sufleteasca inainte de preaslavita nastere. Insa pe lungul drum spre Egipt, aflandu-se in Bethleemul Iudeii, se plineste sorocul si Sfanta Fecioara naste minunat pe Mantuitorul Lumii intr-o iesle saraca, unde boii suflau caldura ca sa-i faca. Mantuitorul Lumii si Fiul lui Dumnezeu se naste intr-o simpla iesle, intr-un grajd saracacios. Iata adevarata Smerenie a Fiului lui Dumnezeu.
        Si pentru a scapa de vitregiile planuite ucigase ale lui Irod si descoperite lui Iosif de Inger, acesta ia Pruncul si pe Mama Sa si merg in Egipt. Dupa moartea lui Irod, ingerul ii apare iar lui Iosif si ii porunceste sa ia Pruncul si pe Mama Lui si sa mearga in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului. Dar afland Iosif ca in Iudeea domneste Arhelau, unul din fii lui Irod, s-au temut si au mers in Galileea, in orasul Nazaret, ca sa se implineasca Scriptura.. Aici, in casa batranului Iosif-dulgher de meserie- invata Copilul Iisus mestesugul prelucrarii lemnului. Si crestea Copilul in pricepere si intelepciune, prin luminare dumnezeiasca, uimind pe toti invatatii Templului.
        La plinirea varstei de 30 de ani, isi incepe Iisus-Mesia cel vestit de prooroci- activitatea sa predicatoare. Urmat continuu de ucenicii Sai, la inceput cei 12, mai apoi alti 70, Iisus predica Evanghelia Iubirii aproapelui, ca sa intregeasca Legea veche.
        Iar in Sfanta Saptamana a Mantuitoarelor Sale Patimi, ca si in seara cand a fost rastignit, Sfanta Fecioara a fost la baza Crucii, cu inima sfasiata de durere pentru suferinta Fiului sau. Pe Cruce fiind,, Iisus se adreseaza Mamei Sale: „Iata, Fiul tau” aratand spre ucenicul sau cel mai iubit, Sfantul Ioan Evanghelistul ce va lasa Crestinatatii Apocalipsa.         Apoi Iisus se adreseaza ucenicului Sau: „Iata Mama ta”, caci pe cruce suferind, ca un bun si iubitor Fiu, incredinteaza pe sfanta Sa mama spre purtare de grije, ucenicului Sau cel mai iubit. In casa acestuia ramane Sfanta Fecioara Maria si dupa Pogorarea Sfantului Duh, cand Dumnezeu Tatal trimite Duhul Sfant al Harului peste apostoli, sfintindu-i si dandu-le puterea de a propovadui Evanghelia la neamuri si a le boteza in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.
        Zilnic Maica Domnului urca pe muntele Maslinilor, in locul unde Fiul sau si Dumnezeu se inaltase intr-u slava la Ceruri, spre a sta de-a dreapta Tatalui. Aici, in acest loc tare indragit, se ruga Sfanta Fecioara Fiului Sau, spre a o lua grabnic langa Sine. Iar când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare". Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat mult, si indata, s-a suit în Muntele Maslinilor ca sa se roage.. Iar cand s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna.
        Dupa rugaciune s-a întors acasa, si aprinzând lumânari, multumind lui Dumnezeu, si-a chemat rudeniile, si-a grijit casa, si-a gatit patul si toate cele trebuincioase îngroparii ei. Si le-a spus lor cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer.
        Si indata, s-a facut tunet, si multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Acestia, afland pricina venirii lor, au inceput a se tangui, dar ea a zis catre dânsii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat".
        Sfarsind cuvintele acestea, a sosit Apostolul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii Dumnului, s-a închinat zicând: "Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad".
Apoi cerand Fecioara iertare de la toti, s-a culcat pe pat si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere. Iar la sfarsit, dupa ce i-a binecuvantat pe toti, si-a dat curatul ei suflet în mâinile Fiului sau si Dumnezeului nostru.
        Si îndata s-a savarsit minune mare, caci s-a deschis auzul surzilor iar ochii orbilor s-au luminat. Apoi a început Petru cântarea cea de iesire, iari ceilalti Apostoli au ridicat patul, si l-au purtat înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Si s-au auzit îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor fara de trup.
        Dar unii iudei cu inimi invartosate, s-au repezit sa strice randuiala ingropaciunii Maicii lui Dumnezeu. Dar dreptatea lui Dumnezeu i-a orbit, iar celui ce indraznise cu nebuneasca pornire, sa surpe patul Sfintei Fecioare, i-au ramas mainile atarnate de pat, retezate de sabia Arhanghelului Mihail. Si au inteles iudeii ca Dumnezeu nu i-a lasat sa impieteze sfanta ingropaciune a Maicii Sale, pedepsindu-i cu dreptate. Si venindu-si ei in fire au cazut la patul Sfintei Fecioare cerand iertare. Iar prin mijlocirea Maicii Domnului le-a fost iertata nebuneasca pornire, si le-a revenit vederea, iar mainile ramase atarnate de pat s-au lit la loc ca mai inainte. Si au dat ei slava lui Dumnezeu, raspandind in tot tinutul minunea ce se facuse lor.
        Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat trupul Maicii Domnului în mormânt, priveghindu-l trei zile, auzind neîncetat glasuri îngeresti. S-a intamplat insa, dupa dumnezeiasca rânduiala, ca unul din Apostoli, Toma, sa lipseasca la preamarita îngropare a Maicii lui Dumnezeu. Si era mâhnit foarte ca nu se învrednicise sa vada si el ca ceilalti Apostoli, trupul cel datator de viata al Preacuratei Fecioare. Atunci, au deschis mormântul, si mult s-au minunat ei ca au aflat mormântul gol, numai cu giulgiul, care a ramas mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, drept marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu cu trup la cer.
In Marele sau Praznic fiind, sa cadem la rugaciune si sa graim precum un frumos imn ce se canta la vecerniile acestui post : ”Am venit Maicuta, Sa te mai vedem, Sa-ti spunem necazul, Care-l mai avem”
Rev. Protos. Marius-D.Peiulescu
Parohia Adormirea Maicii Domnului,
Mississauga