Asa cum pruncul nou-nascut are nevoie de hrana pentru a creste si a se întari în cele trupesti, cel nascut prin Taina Sfântului Botez are trebuinta de crestere si întarire duhovniceasca în viata cea noua, viata în Hristos Domnul. Iar aceasta intarire, care vine de la Sfântul Duh, i se da celui botezat prin a doua Taina a Sfintei Biserici, prin Sfântul Mir (Mirungerea).

Taina Sfântului Mir (Mirungerea) este instituita de Domnul nostru Iisus Hristos care fagaduieste sfintilor apostoli ca le va trimite Duhul Sfânt: «Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu ; voi însa, sedeti în cetate pâna ce va veti imbraca cu putere de sus» (Luca XXIV, 49 ; vezi si Ioan XIV, 16?17, 26; XV, 13.15; Matei X, 20). In chip mai lamurit, pentru întelegerea noastra, mai vadit si mai stralucit avea sa se arate instituirea acestei Sfinte Taine în ziua Cincizecimii, in ziua Pogorârii Sfântului Duh cu toate darurile Sale.

Sfintii apostoli au împartasit Taina Sfântului Mir celor botezati, cum citim în Sfânta Scriptura : «Apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvântul lui Dummezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duh Sfânt, caci nu se pogorâse înca peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati în numele Domnului Iisus. Atunci îsi puneau mâinile peste ei, si ei luau Duh Sfant» (Fapte VIII, 14,17).

Aflam asadar ca, inca de la inceput, Taina Sfântului Mir era, ca si în vremea noastra, nedespartita de Taina Sfântului Botez. De asemenea, ca ea se împartasea prin punerea mâinilor numai de catre sfintii apostoli asupra celor botezati. Astfel, si în Efes, sfântul apostol Pavel a impartasit Sfânta Taina a Mirului unora pe care i-a botezat cu botezul lui Iisus Botezul crestin si care nu avusesera pâna atunci decât botezul lui Ioan (Fapte XIX, 1,6).

Sfintii apostoli împartaseau Duhul Sfânt celor botezati atât prin punerea mâinilor (Fapte VIII, 14?16 ; Evrei VI, 2 ; Fapte XIX, 16), cât si prin ungerea sau pecetluirea cu Sfântul Mir a celor botezati:                                                                                                                                               «Iar Cel ce ne întareste pe noi împreuna cu voi în Hristos si ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit si ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre» (2 Cor. I, 21,22 ; Efes. IV, 30) ; «Iar voi ungere aveti de la Cel Sfânt si stiti toate... ungerea pe care ati luat-o de la El ramâne întru voi si nu aveti trebuinta ca sa va învete cineva» (1 IoanII,-20, 27).

Cu trecerea vremii, numarul credinciosilor a sporit, iar sfintii apostoli nu au mai putut ajunge peste tot, ca sa-si puna mâinile asupra tuturor. De aceea s-a îndatinat savârsirea Tainei Sfântului Mir prin ungere de catre urmasii lor, adica de catre episcopii si preotii Bisericii, cum se face si azi.

Despre toate acestea ne încredinteaza si Sfânta Traditie prin marturii din secolele II, III si IV: «Dupa ce am iesit din baia Botezului, ne ungem cu ungere sfânta, dupa ritualul vechi, precum si la preotie se ungeau cu untdelemm din corn. Ungerea ni se face matenal, dar ea poarta roade duhovnicesti, dupa cum si la Botez, afundarea este un act material, dar roadele sunt duhovnicesti, ca suntem curatiti de pacate... Apoi vine punerea mâinilor, cu care unindu-se binecuvântarea, se cheama si se coboara Sfântul Duh» (Tertulian). «Voua, dupa ce ati iesit din cristelnita sfintei ape, vi s-a dat ungerea, preinchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos ; iar aceasta este Sfântul Duh» (Sfântul Chiril al Ierusalimului).

Partea vazuta a Sfintei Taine a Mirungerii o constituie ungerea în forma de cruce cu Sfântul Mir a partilor mai însemnate ale trupului si a organelor simturilor, cu rostirea, de fiecare data, a cuvintelor: «Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin».

Sfântul Mir se prepara din untdelemn, vin si 38 diferite aromate si se sfinteste de catre un sobor de episcopi, în Joia Patimilor. Amestecul acestor aromate simbolizeaza bogatia si felurimea darurilor Sfântului Duh de care se împartasesc primitorii acestei Taine.

Savârsitorul Tainei Mârungerii este episcopul sau preotul. Sfânta Taina a Mirungerii împartaseste primitorilor harul Sfântului Duh, care lumineaza mintea pentru întelegerea si marturisirea adevarului crestin ; ea întareste voia pentru propasirea în toate cele bune, dând astfel celor botezati taria de a fi adevarati crestini sau locasuri vrednice ale Sfântului Duh. Darurile acestea sunt vii si lucratoare în sufletul crestinului care ramâne în Biserica si participa la viata Bisericii.

Sfânta Taina a Mirungerii nu se repeta. Chiar daca se obisnuieste ca cei care s-au lepadat de credinta crestina ori au parasit Sfânta Biserica si vor sa se întoarca din nou la ea, sa fie iarasi unsi, aceasta nu înseamna o repetare a Sfintei Taine, ci numai reintarirea lor în dreapta credinta.

RUGACIUNE

«Cel ce ai daruit robului Tau izbavire de pacate prin Sfântul Botez si i-ai dat lui înnoirea vietii, însuti, Stapâne Doamne, binevoieste sa straluceasca pururea lumina fetii Tale în inima lui ; apara pavaza credintei lui nebântuita de vrajmasi, pazeste într-insul nespurcata si neintinata haina nestricaciunii cu care s-a îmbracat, pastrând într-insul, cu harul Tau, nestricata pecetea cea duhovniceasca ; si fii milostiv acestuia si noua, dupa multimea îndurarilor Tale. Ca s-a binecuvântat si s-a preaslavit preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin».

(Din rânduiala Tainei Sfântului Botez).